Am incercat sa scriu despre altceva. Nu mi-a iesit. Cu niciun chip! Si asta deoarece creierul meu deruleaza la nesfarsit cateva imagini: popi in cer, cruci in ape inghetate, oameni inotand sa le prinda, agheasma la robinet, mesaje… subliminale langa butoi, cozi lungi si umflate ca burtile unor dihanii satule… Adica imaginea sublima a credintei… stramosesti.
Rar scriu despre popi, pentru ca mi-e sila.
Am aflat de prin vecini (sunt inconjurata de babe credincioase – care habar n-au de fapt ce-i aia credinta… gandesc_ca o cruce facuta temeinic si un gat de agheasma rezolva tot) de o gaselnita a popilor de la biserica mea de cartier: langa fiecare butoi cu agheasma – cate o… cutioaie. Nu puteai sa iei agheasma fara sa cotizezi, macar simbolic. Se uitau urat cei de langa. Ca la vrajitoare – daca nu dai ceva, n-are leac!
As vrea sa vina ziua in care sa vad si eu un preot ca incearca sa-i trezeasca pe credinciosii care se imping si se injura pe la cozile astea jalnice.
Sa le spuna ca mai important este modul in care isi trateaza aproapele, decat bidonul de agheasma pe care il cara spre casa. Ca mai bine beau apa dintr-o balta, decat sa spere ca agheasma le va spala matele care put a prostie… Si sa le interzica apropierea de apa sfintita a Bobotezei.
Dar eu… nu vreau sa vina Apocalipsa.
Cum, Doamne-iarta-ma, tu – ditamai arhiepiscopul- iti urci fustele in elicopter (inchiriat de prostime) ca sa arunci crucea in apa inghetata?
Tare inapoiata trebuie sa fiu din moment ce sunt socata de un astfel de zbor!
Trebuie sa fac ceva sa-mi depasesc conditia. Da. Am o idee: la anu’, pe vremea asta, n-ar fi modern, iesit din comun, original… sa va urcati toti popii astia cu idei progresiste intr-o racheta cu care sa explorati spatiul vreo cateva sute de ani?
Ar fi singura cale prin care voi, cohorte de popi cu apucaturi de vrajitoare, v-ati mai putea apropia de lumea spirituala.
